Eticheta furajului explicată fermierilor: cei mai importanți termeni, pe înțelesul tuturor
Ce înseamnă proteina brută, de ce lizina și metionina apar separat și ce ne spune conținutul de minerale? Explicăm pe înțelesul tuturor cele mai importante informații de pe eticheta unui furaj.
De proteină am auzit cu toții. Dar de ce apare pe etichetă ca „proteină brută”? Ce caută lângă ea lizina și metionina și ce înseamnă masa minerală? Pe eticheta furajului, toate acestea apar separat, însă în organismul animalului rolurile lor sunt strâns legate.
Le luăm pe rând și clarificăm ce înseamnă fiecare și la ce le folosește animalul.
Pe scurt: compoziția ne arată din ce este făcut furajul, iar valorile nutriționale ne spun ce cantitate de proteină, grăsime, minerale și alți nutrienți conține. Proteina brută, aminoacizii, energia, celuloza, mineralele și vitaminele ne ajută împreună să înțelegem ce aport nutritiv oferă furajul.
Compoziție și valori nutriționale. Care este diferența?
Compoziția arată din ce este făcut furajul: de exemplu, porumb, șrot de soia sau carbonat de calciu.
Valorile nutriționale, în schimb, ne spun câtă proteină, grăsime, substanțe minerale și alți nutrienți conține amestecul final.
De exemplu, șrotul de soia este un ingredient, iar proteina pe care acesta o aduce în furaj face deja parte din valoarea nutritivă.
Ce înseamnă proteina brută de pe eticheta furajului?
Proteina brută reprezintă o valoare calculată a conținutului de proteină din furaj. Cuvântul „brută” nu înseamnă că furajul este neprelucrat sau de calitate mai slabă.
În laborator se măsoară cantitatea de azot din furaj, iar din aceasta se calculează valoarea proteinei brute.
Ca să fie mai ușor de înțeles, imaginează-ți că strângi monede de 50 de bani într-o pușculiță și vrei să afli câți bani ai. Ai putea estima suma și cântărind toate monedele: dacă știi cât cântărește o monedă de 50 de bani, poți aproxima câte sunt și de aici, suma totală.
Dar dacă în pușculiță sunt și alte monede, greutatea totală nu mai reflectă exclusiv numărul monedelor de 50 de bani.
Determinarea proteinei brute funcționează după un principiu asemănător. Laboratorul măsoară azotul din furaj și estimează cantitatea de proteină pornind de la conținutul mediu de azot al proteinelor. Dar azot există și în alți compuși, iar acesta intră la rândul lui în rezultat.
De aceea pe etichetă apare proteină brută: este o valoare calculată pe baza azotului și luată singură, nu ne spune câtă proteină poate folosi efectiv organismul animalului.
Termenul „brut” apare și în cazul altor analize, cum sunt grăsimea sau celuloza. Și aici denumirea este legată de metoda prin care se determină valoarea.
Animalul folosește proteina pentru formarea țesutului muscular, a proteinelor din lapte, a penajului și a multor altor structuri din organism. Procentul de proteină brută nu ne spune însă, de unul singur, cât din aceasta poate fi valorificat sau ce aminoacizi asigură.
De ce sunt importanți aminoacizii pe lângă cantitatea de proteină?
Aminoacizii sunt elementele din care sunt construite proteinele. Animalul îi folosește pentru a-și forma propriile proteine.
Imaginează-ți un șantier. Poți avea foarte mult material de construcție, dar dacă lipsește o piesă necesară, lucrarea nu poate continua în ritmul dorit.
La fel se întâmplă și în organism: dacă unul dintre aminoacizii necesari este disponibil într-o cantitate prea mică, poate limita cantitatea de proteină corporală pe care animalul o poate forma.
De aceea, două furaje cu un conținut identic sau asemănător de proteină brută nu oferă neapărat același aport de aminoacizi.
Lizina: de ce este importantă pentru porcii în creștere?
Lizina este deosebit de importantă pentru formarea masei musculare la porcii în creștere.
Dacă furajul nu asigură suficientă lizină utilizabilă, animalul nu își poate valorifica pe deplin potențialul de creștere musculară. Din acest motiv, lizina poate apărea ca valoare separată chiar și pe două furaje cu un conținut asemănător de proteină: oferă o informație în plus despre aportul proteic.
Aici poți vedea cum apar aceste valori în practică și poți compara compoziția și valorile nutriționale ale furajelor AnFeed pentru porcine.
Furaje AnFeed pentru porcine →
Metionina și cistina: la ce le folosește animalul?
Metionina și cistina sunt aminoacizi care conțin sulf și pe care animalul îi folosește pentru formarea propriilor proteine.
La păsări au un rol important inclusiv în formarea penajului, iar la porcii în creștere sunt necesare pentru dezvoltarea musculaturii și a altor țesuturi. Dacă sunt disponibile în cantități prea mici, creșterea poate fi limitată chiar dacă nivelul total de proteină din furaj este corespunzător.
Valoarea „metionină + cistină” întâlnită pe furajele pentru porcine reprezintă cantitatea lor totală. Sunt evaluate împreună deoarece organismul poate produce cistină pornind de la metionină. Un aport corespunzător de cistină lasă astfel mai multă metionină disponibilă pentru propriile sale funcții, dar nu elimină necesarul de metionină.
De ce evaluăm diferit aportul de proteină la rumegătoare?
La bovine și ovine, aportul de proteină nu este evaluat exact la fel ca la porcine, deoarece microorganismele din rumen participă și ele la asigurarea proteinelor.
Aceste microorganisme folosesc inclusiv azotul din furaj pentru a-și forma propriile proteine. Mai târziu, ele ajung în alte segmente ale sistemului digestiv, unde sunt digerate de animal.
Din acest motiv, evaluarea aportului proteic al unei vaci nu se oprește la procentul de proteină brută.
De ce se spune că vaca are patru stomacuri, de ce are copita despicată și cum se leagă anatomia ei de ceea ce mănâncă? În acest articol explicăm și aceste lucruri.
Ce ne spune conținutul de grăsime de pe eticheta furajului?
Masă grasă include atât grăsimile prezente în ingredientele de bază, cât și grăsimile adăugate.
Grăsimea este o sursă concentrată de energie, ceea ce înseamnă că poate asigura mai multă energie în aceeași cantitate de furaj. În plus, este necesară pentru absorbția vitaminelor A, D și E.
EM și EN: ce înseamnă valorile energetice?
Valoarea energetică ne arată câtă energie poate utiliza animalul din furaj. Aceasta este folosită, printre altele, pentru menținerea temperaturii corporale, mișcare, creștere și producție.
În fișele de produs poți întâlni două tipuri de valori:
EM = energie metabolizabilă: energia rămasă după scăderea pierderilor eliminate prin fecale, urină și gazele rezultate în urma digestiei.
EN = energie netă: ia în calcul suplimentar și energia pierdută sub formă de căldură în timpul procesării și utilizării furajului de către organism. ENm se referă la întreținere, ENg la creștere, iar ENl la producția de lapte.
EM și EN sunt calculate după principii diferite. Din acest motiv, o valoare EM și una EN nu se compară direct, chiar dacă ambele sunt exprimate în MJ.
Celuloza: nu toate animalele au nevoie de aceeași cantitate
Conținutul de celuloză este legat de componentele fibroase ale pereților celulari ai plantelor.
Microorganismele din rumenul bovinelor și ovinelor pot descompune o parte dintre aceste fibre, iar animalul obține energie din ele. Păsările valorifică fibrele într-o măsură mult mai redusă, astfel încât același nivel de celuloză poate avea o semnificație diferită pentru cele două categorii de animale.
Contează și structura fizică a furajelor fibroase. La rumegătoare, aceasta influențează masticația și rumegarea. De aceea, procentul de celuloză al unui furaj combinat nu ne spune singur dacă rația zilnică totală conține suficient furaj fibros cu o structură corespunzătoare.
Umiditatea: de ce contează apa din furaj?
Umiditatea arată câtă apă conține furajul. Cu cât proporția de apă este mai mare, cu atât într-un kilogram de produs rămâne mai puțină substanță uscată.
Iar proteinele, grăsimile și mineralele se găsesc în această parte uscată.
Un furaj cu 12% umiditate conține 880 de grame de substanță uscată pe kilogram, în timp ce unul cu 20% umiditate conține doar 800 de grame.
Dacă partea uscată are aceeași compoziție, animalul trebuie să consume o cantitate mai mare din furajul mai umed pentru a primi aceeași cantitate de nutrienți. De aceea, atunci când comparăm prețul și valorile nutriționale a două furaje, merită să ținem cont și de conținutul lor de apă.
Și cerealele pe care le recepționăm sunt verificate după mai multe criterii înainte de a fi folosite ca materie primă.
De ce testăm cerealele în laborator? →
Ce înseamnă conținutul de minerale?
Masa minerală este o valoare generală. Valorile prezentate separat pentru calciu, fosfor și alte minerale oferă o imagine mai detaliată asupra mineralelor prezente în furaj.
Aceste minerale indicate separat fac parte din masa minerală totală, nu reprezintă cantități suplimentare față de aceasta.
Calciu, fosfor și celelalte macroelemente
Calciul este un component al oaselor și dinților, dar este necesar și pentru contracția musculară. Găina ouătoare folosește cantități importante de calciu pentru formarea cojii oului, iar vaca de lapte elimină continuu calciu prin lapte.
Fosforul, pe lângă rolul său în structura osoasă, participă și la transferul de energie în celule. Merită evaluat împreună cu calciul: într-o rație contează atât cantitatea fiecăruia, cât și raportul dintre ele.
Sodiul și potasiul participă la reglarea echilibrului lichidelor, transmiterea impulsurilor nervoase și funcționarea mușchilor.
Magneziul este necesar, printre altele, pentru funcționarea mai multor enzime și pentru reglarea activității neuromusculare.
Oligoelementele: avem nevoie de puține, dar la ce folosesc?
Animalul are nevoie de oligoelemente în cantități mult mai mici decât, de exemplu, de calciu sau fosfor. Asta nu înseamnă însă că rolul lor este mai puțin important.
| Oligoelement | Unul dintre rolurile sale importante |
|---|---|
| Zinc | Participă la regenerarea pielii și a structurilor cornoase, cum este copita, precum și la procesul de vindecare a rănilor. |
| Fier | Ajută sângele să transporte oxigenul de la plămâni către mușchi și celelalte organe. Un aport insuficient poate duce la anemie, slăbiciune și o creștere mai lentă. |
| Cupru | Este necesar pentru utilizarea corespunzătoare a fierului, precum și pentru formarea țesuturilor conjunctive și a pigmenților părului. |
| Mangan | Este implicat în formarea cartilajelor și a oaselor, precum și în procesele de reproducere. |
| Iod | Intră în compoziția hormonilor tiroidieni, care participă la reglarea metabolismului. |
| Seleniu | Face parte din enzime care protejează celulele împotriva deteriorării oxidative. |
Vitaminele A, D și E: trei roluri ușor de reținut
În fișele de produs AnFeed sunt indicate separat vitaminele A, D și E. Toate trei sunt vitamine liposolubile.
Vitamina A: vedere și mucoase.
Pe lângă rolul său în vedere, contribuie la menținerea integrității epiteliului care căptușește căile respiratorii și sistemul digestiv. Aceste suprafețe fac parte din prima linie de apărare a organismului împotriva agenților patogeni.
Vitamina D: utilizarea calciului și fosforului.
Contribuie la absorbția acestora și la mineralizarea oaselor. La găinile ouătoare, acest lucru este important și pentru formarea cojii: pe lângă cantitatea de calciu din furaj, contează și cât poate absorbi și utiliza organismul.
Vitamina E: protecția celulelor.
Ca antioxidant, contribuie la protejarea membranelor celulare împotriva oxidării. Acest rol este important și pentru integritatea țesutului muscular, iar vitamina E și seleniul au funcții complementare în protecția celulelor.
În furajele pentru tineretul de înlocuire poate apărea și clorura de colină. Aceasta este o sursă de colină, substanță implicată în formarea membranelor celulare și în transportul grăsimilor din ficat. Prin urmare, are un rol și în metabolismul lipidic al ficatului.
%, mg/kg, UI/kg și MJ: cum citim aceste valori?
% – procent: de exemplu, 1% calciu înseamnă 10 grame de calciu într-un kilogram de furaj.
mg/kg: miligrame într-un kilogram de furaj. Această unitate este întâlnită frecvent la oligoelemente și la unele vitamine.
UI/kg: unități internaționale într-un kilogram de furaj. Exprimă activitatea biologică a unei vitamine și nu este echivalentă cu miligramele.
MJ: megajoule, unitatea de măsură a energiei. Pentru a interpreta corect valoarea trebuie să verificăm și dacă este vorba despre EM sau EN și la ce bază de calcul se referă.
Pe eticheta furajului nu întâlnim doar valori nutriționale, ci și ingrediente cu denumiri mai puțin obișnuite. Printre acestea se pot număra grăsimea protejată, bicarbonatul de sodiu, melasa sau clorura de amoniu.
De ce sunt introduse aceste ingrediente în anumite furaje și ce rol au în alimentația animalelor explicăm în acest articol.
Întrebări frecvente despre valorile nutriționale ale furajelor
Dacă un furaj are mai multă proteină, înseamnă că este și mai bun?
Nu neapărat. Cantitatea de proteină brută este doar una dintre valorile importante. Contează și ce aminoacizi asigură furajul, câtă energie furnizează și dacă formula este potrivită pentru specia, vârsta și etapa de producție a animalului. Un procent mai mare de proteină nu înseamnă ca un furaj mai bun.
Pot exista diferențe mari între două furaje cu același conținut de proteină?
Da. Două furaje pot avea, de exemplu, aceeași valoare de 16% proteină brută, dar să difere prin profilul de aminoacizi, conținutul energetic, aportul de minerale sau materiile prime folosite. De aceea, două furaje nu pot fi comparate corect uitându-ne la o singură valoare.
De ce nu sunt la fel de importante aceleași valori pentru toate animalele?
Pentru că necesarul nutritiv al unui purcel în creștere, al unei găini ouătoare și al unei vaci de lapte este foarte diferit. O valoare care este esențială într-un caz poate avea o importanță mai mică în altul. Eticheta trebuie interpretată întotdeauna în funcție de animalul care primește furajul și de etapa lui de producție.
